Trump – așteptat să-l ofere pe Gülen lui ErdoÄŸan, pe o tipsie de argint

Președintele turc a declarat că speră la o colaborare eficientă împotriva terorismului (subtextul, pe care, probabil Donald Trump nu l-a prins: nu-i mai sprijiniți pe kurzi) și că speră să se deschidă „o eră nouă” în relațiile dintre Washington și Ankara. Mai pe șleau, era nouă nu poate începe fără extrădarea lui Fethullah Gülen, sămânța neînțelegerilor în era Obama.

Trump îl admiră pe ErdoÄŸan, cum îl admiră și pe Putin – fascinat de autoritarism. E limpede că nu știe prea multe nici despre unul, nici despre celălalt, dar nici nu pare a avea nevoie – prețuiește omul din ochi, cum îi e obiceiul.

De altfel, în vară, președintele ales al Statelor Unite a declarat că prețuiește reușita președintelui turc de a mobiliza cetățenii în jurul său la tentative de lovitură de stat din 15 iulie și îi desfide pe toți cei care cred că a fost o înscenare.

Ceea ce nu l-a oprit pe ErdoÄŸan ca – la câteva zile, după ce candidatul republican a dezlănțuit o retorică islamofobă – să amenințe că îi va șterge numele de pe Trump Towers din Istanbul.

În urmă cu două zile, într-un editorial publicat în The Hill, generalul în rezervă Michael T. Flynn, consilierul de campanie al lui Donald Trump și probabil viitorul Secretar al Apărării, explicând importanța strategică a Turciei pentru Statele Unite, sugera că Gülen – care, în opinia sa, nu e deloc un moderat, ci un extremist – trebuie predat. Mai mult, bravul general Flynn concluziona avântat: „Trebuie să ne adaptăm politica externă, astfel încât să recunoaștem Turcia ca pe o prioritate. Trebuie să vedem lumea din perspective Turciei”.

Ce nu poate metaboliza încă egoul hipertrofiat al președintelui ales al Americii e că idolii săi – și ErdoÄŸan, și Putin – nu vor fi niște interlocutori comozi, buni de bătut pe umăr după câte o pertractare aparent izbutită. Flerul în afacerile imobiliare are prea puțină legătură cu politica mondială.